Deprecated: Function set_magic_quotes_runtime() is deprecated in /home/omubun/domains/omubun.ro/public_html/textpattern/lib/txplib_db.php on line 14 Omu' bun: Starea de robie

Navigare

Starea de robie

Acasa » Articole » Starea de robie
Categoria articolului este:
Publicat dec 12, 00:55


Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenicii mei; Şi veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi. (Ioan 8:32,33)


Când m-am angajat, unul din noii mei colegi m-a poftit în sală să îmi prezinte ceilalţi “negrii de pe plantaţie”. Gluma se referea la sediul înghesuit şi situaţia financiară mai grea a angajaţilor din acea perioadă precum şi la statulul lor social şi NU se referea la discriminări rasiale de nici un fel.

În filosofia Creştină starea de robie e dată de păcatele nostre, adică de lecţiile neînvăţate care ne duc la probleme kharmice. Adică, suntem robii păcatelor noastre – cu alte cuvinte – necuratul înrobeşte pe când Hristos “dezmărgineşte” şi eliberează cum frumos spunea un cunoscut actor.

Dar totuşi subiectul, deşi destul de simplu explicat de filosofia Creştină cred că merită puţină aprofundare.
În viaţa de zi cu zi omul are parte de libertăţi dar şi de limitări, cu alte cuvinte uneori se manifesta starea de robie şi alte ori cea de libertate. Lucru consistent cu cele de mai sus – trăind în legea kharmei avem parte si de păcate şi de curăţie.

Există totuşi anumite lucruri care (daca izolăm subiectul) nu intră în abordarea de mai sus: libertăţile noastre sunt determinate de nevoile noastre. Şi aici intră în acţiune principiul conform căruia nu trebuie sa fii dependent decât de Dumnezeu, adică nu trebuie să avem ataşamente de nici un fel.
Există în psihologie o piramidă a nevoilor care spune ca există o ierarhie a nevoilor în funcţie de importanţa lor – nevoile ce ţin de supravieţuire apoi de siguranţă financiară şi undeva in vârful piramidei e nevoia de spiritualitate.
O concluzie clară e deci faptul că trebuie să ne lepădăm de ataşamente pentru a fi din ce în ce mai liberi. Să renunţăm la o viaţă luxoasă, să ne mulţumim cu puţine din lumea materială pentru a putea să avem mai mult timp pentru lumea interioară, spirituală.

Până aici toate clare, problema e defapt în interiorul nostru – noi trebuie să ne lepădăm de ataşamente. Dar totuşi subiectul nu e terminat şi probabil nu va fi curând, dar aş mai vrea să atrag atenţia asupra a trei factori cuprinşi în cele de mai sus, dar mai subtili, cred eu…

1. În marketing (atenţie – materie de studiu în şcoli) primul pas pentru marketarea unui produs este “crearea nevoii” adică inventarea unui mod prin care să covingi oamenii că au o nevoie în plus – aceea de aţi cumpăra produsul.

2. Ataşamentele nu se manifestă doar faţă de lucruri materiale ci se manifestă şi faţă de idei, ideologii, etc. Nici astea nu cred ca sunt bune. Există în Yoga un ciclu prin care, cu ajutorul meditaţiei se sparge nivelul de conştiinţă actual al practicantului pentru a se crea unul nou, mai elevat. Dogmele, spre deosebire de legile Divine (şi Fericirile) sunt făcute de oameni şi ca atare supuse greşelii. În ziua de astăzi, când ne bucurăm de acces la informaţie, nu putem să anulăm rezultate spirituale măsurabile ale altor abordări spirituale doar pe considerente de dogmă şi ideologii. Asta ar însemna defapt s-L limităm (în mintea noastră) pe Cel Unic. Ceea ce încerc să spun aici e faptul că fanaticii sunt defapt robi ai ideilor.

3. Moto-ul site-ului este: “Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenicii mei; Şi veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi. (Ioan 8:32,33)” eu unul cred că aceste cuvinte spulberă orice fel de tentativă de dogmatizare. Ce înţeleg (deocamdată şi acum) că înseamnă e: prin aplicarea învăţăturii Hristice (autentice) vom cunoaşte (inclusiv experimenta) Adevărurile Divine şi prin aceste adevăruri (ştiunte şi experimentate) vom devenii din ce în ce mai liberi.

Ca atare pe lângă ataşamente cred că trebuie să scapăm de gândirea îngustă, de ideile preconcepute, să evităm să punem etichete, şi (mai ales în spiritualitate) să filtăm totul prin propria fiinţă înainte de a accepta ideie altora. Dar în primul rând să ne urmăm calea spirituală proprie (pt. că sunt convins că fiecare are o cale “personalizată”) iar robia va dispare dacă reuşim să ne ascultăm cu adevărat sufletul.

O ultimă precizare – se foloseşte foarte des sitagma “robul lui Dumnezeu” – aici nu e vorba de o stare de robie ci e vorba de ascultarea pe care creştinul ar trebui să o manifeste faţă de Dumnezeu. (adică învăţăturile Hristice, autentice)

Numai Bine!


Nu se mai pot adauga comentarii la acest articol.


Feeds