Deprecated: Function set_magic_quotes_runtime() is deprecated in /home/omubun/domains/omubun.ro/public_html/textpattern/lib/txplib_db.php on line 14 Omu' bun: Binele şi răul

Navigare

Binele şi răul

Acasa » Articole » Binele şi răul
Categoria articolului este:
Publicat mai 20, 00:45


Ce e binele, ce e răul şi de ce există amandouă?

Aceasta e o întrebare care a chinuit filozofi şi oameni de rând mii de ani, aşa că nu mă voi încorda să rezolv dilema ci vă voi spune ce cred eu şi ce cred că putem face ca să facem mai mult bine…


Pentru a spune ce vreau sa spun în intrarea asta, prima dată ar trebui sa imi prezint sistemul de credinţă.
Cum văd eu lucrurile treaba ar merge cam aşa (spun “merge” pt. ca descriu cum cred eu că se întâmplă lucruri – doar atât – nu intru la alte capitole):

Cred în Dumnezeu si lumea nevazută aferentă.
Cred în reîntrupare.
Cred că exista o lege a karmei si o lege a iubirii (mai degraba mecanisme decât legi, dar asta e terminologia din domeniu aşa ca mă supun). Legea karmei e echivalentul legii talionului – ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, iar legea iubirii spune că dacă ierţi vei fi iertat şi aşa se încheie ciclul karmic (adica nu ne mai scoatem ochii si dintii – ca să mă exprim plastic) – cel puţin pentru cel care ştie să ierte (ok, chestia cu ştiutul iertării nu o discutam acum). Evenimentele karmice nu trebuie neaparat să implice mai multi oameni, dar deobicei probleme karmice avem de învăţat cu ajutorul apropiaţiilor noştrii. Dacă se întâmplă ca într-o confruntare unul să ierte (sau să îşi inveţe lecţia) şi celălalt nu, cel ce nu iartă (sau nu îşi învaţă lecţia) îşi va continua ciclul karmic cu altă persoană care are o problemă spirituală similară/potrivită de studiat.
Lecţii de viaţă poti învăţa prin suferinţă, adică karmic sau prin eforturi benevole, adică fara intervenţia karmică – caz în care evenimentele karmice ce ar fi forţat studierea-conştientizarea lecţiilor de viaţă nu mai au loc (sau sunt f. mult atenuate). Ca atare exista o perioada de graţie în care putem învăţa lecţiile de viaţă volitional, dupa care, când aceasta perioada expira se intimplă descărcările karmince. Aceste descărcări constau în neplaceri/suferinta/chin/etc.. În urma lor persoanele care au fost implicate pot învăţa complet sau parţial lecţiile de viaţă aferente sau pot să nu le înveţe nimic. În cazul în care lecţia nu e complet învăţată, datoria (sau o parte din ea) karmică nefiind “achitată”, urmează o nouă perioadă de graţie (mai scurtă) după care urmează descărcarea karmica si tot aşa se “învârte roata” până când lecţiile sunt învăţate.
Nu cred ca exista întâmplare ci lecţii de viaţă. (Defapt “întâmplarea” e o chestie ciudată – în ştiinţă există determinism ştiimţific iar în spiritualitate există legea cauzei şi a efectului, “întâmplarea” e ceva ce denumim când nu înţelegem legăturile dintre evenimente sau stări de fapt, motiv pentru care eu, personal, nu cred în “întâmplări”. Dar trebuie să ştii să admiţi că nu cunoşti legităţile tuturor fenomenelor, altfel poţi cădea într-o lume puţin fantasmagorică în care realitatea devine distorsionată de amestecul de simbolism excesiv şi în care devii condus de fantezie şi nu de Adevărur.)
Cred ca venim pe Pământ să învaţăm şi să devenim mai luminoşi sufleteşte.

Ok, asta ar trebui să vă dea o idee despre ce cred în legatură cu “cum merg treburile” – nu m-am referit la ce cred ca este Dumnezeu pt. că e un subiect mult prea vast si intangibil.

Binele în contextul ăsta e ceva ce te aduce mai aproape de Dumezeu – te face mai luminos – te ajută să îţi depaşeşti încercările. Pe când răul e opusul – te îndepărtează de Dumnezeu. O altă caracteristică a Binelui e că atunci când faci bine faci Bine pentru toată lumea. Dacă cineva are de suferit în urma faptei tale, înseamnă că nu e o faptă bună.

Ei, acum, răul e răspunzator de legea karmei pe când binele de legea iubirii.
Nu am să intru în detalii despre îngeri şi demoni, asa că ma voi referii generic la bine şi rău ca şi concepte.

Cineva ar putea spune că deşi nu pare, răul face tot acelaşi lucru ca şi binele – adică ajută omul să eleveze spiritual, ca atare cele două concepte nu sunt chiar opuse pentru că şi prin rău se face tot Voia Domnului – elevarea spirituală.

Ei bine, eu nu sunt de acord deloc cu ideea asta. Nu sunt de acord pentru că lasă loc unor concluzii foarte greşite – cum ar fii: “dacă binele şi răul fac acelaşi lucru atunci e ok să fac rău – că tot învăţ şi tot elevez”. Problema e ca dacă faci rău NU îţi înveţi lecţiile de viaţă ci doar îţi încarci karma – adică te tot invărţi în probleme karmice din ce în ce mai nasoale (pt. ca dacă tot pici la examene rămâi repetent – ca să zic aşa – şi până la urmă tot ce vei face va fi din ce în ce mai îngropat în probleme karmice dince în ce mai grave)

Punctul de vedere de mai sus e deobicei susţinut de faputul că Voia Domnului e să elevezi, ca atare răul face Voia Domnului. Asta e dinnou greşit pt. că defapt răul există ca şi consecinţă a acţiunilor noastre făcute cu liber albitru (dar divin de altfel) şi care sunt greşite. (adică nu sunt pe cărarea elevării spirituale ci pe cărarea decăderii). Ca şi obs. – noi oamenii dăm putere răului prin ceea ce facem noi – ca atare demonii nu au putere de la Dumenzeu ci de la oameni.

Aşa că atunci când o ducem rău trebuie să ne întrebăm în ce fel dăm noi putere răului asupra noastră. Şi dacă reuşim să raspundem suntem mult mai apropae de rezolvarea problemelor ce ne frământă.

Numai Bine.


Comentaţi vă rog

Ajutor Textile

Feeds